16 decembrie 1989, începutul Revoluției Române. Morţii de la Timişoara, incineraţi la Bucureşti din ordinul Elenei Ceauşescu

Conform Proclamaţiei de la Timişoara revoluţia română a început în 16 decembrie 1989. Mai sunt şi alte date care au fost declarate de diferite grupuri ca început al revoluţiei, o placă comemorativă de pe clădirea bisericii reformate unde a slujit Laszlo Tokes plasează începutul revoluţiei pe  data de 15, prima zi când s-au adunat persoane lângă clădirea bisericii.

Se vorbește și despre începutul revoluţiei în ziua de 14 decembrie 1989, la Iaşi, pe motiv că atunci în oraş au fost arestate 4-5 persoane care plănuiau să organizeze un miting anticeaușist, fără însă să izbutească a-și concretiza planul.

Pe 16 decembrie, în jurul casei pastorului Laszlo Tokes din Piața Maria, s-au adunat câteva sute de oameni hotărâti să împiedice o decizie de evacuare a prelatului. Oamenii veneau în grupuri, din toate colțurile orașului.

Pastorul Laszlo Tokes a ieșit, la un moment dat, alături de primarul de atunci al Timișoarei, la fereastra casei în care locuia, în încercarea de a potoli mulțimea. Totul a fost însă în zadar.

La un moment dat, din mulțime cineva a strigat „Libertate!”. Atunci, începea să se scrie istoria. Timișorenii au oprit tramvaiele în centrul orașului, s-au încolonat și au pornit spre Catedrală, scandând „Jos Ceaușescu!”. În drumul lor au înlăturat toate simbolurile comuniste ce le-au ieșit în cale. Începeau să se tragă primele focuri de armă și cădeau primii tineri răpuși de gloanțe, pe treptele Catedralei din Timișoara.

- Continuarea după publicitate -

Au fost împușcați mortal 76 de oameni în seara de 17 decembrie la Timișoara. În dimineața zilei de 18, moartea plutea încă în aerul rece al orașului. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioși, timișorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”

La 18 decembrie 1989 în oraș a fost instituită starea de necesitate, primarul Petre Moţ anunțând acest lucru în cadrul unei ședințe cu activul de partid.

Dar 18 decembrie 1989 va rămâne în memoria colectivă drept data celei mai odioase crime îndreptate împotriva timişorenilor, a poporului în general. Au fost ridicați fără autorizaţie, transportați la Bucureşti şi incinerați la crematoriul „Cenușa” din București, 43 dintre morții Timișoarei, din ordinul Elenei Ceauşescu care era tot timpul în contact direct cu Nicolae Ceaușescu aflat în vizită oficială în Iran.

Scopul era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Operaţiunea „Trandafirul”, aşa cum a fost ea denumită, s-a desfășurat sub coordonarea generalului Constantin Nuţă, ajutat de Emil Bobu şi de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, şeful MJ Timiş.

Inginerul Dan Rotariu a pus la dispoziţia lui Deheleanu o autoizotermă în care locotenent-colonelul Ioan Corpodean, locţiitorul comandantului MJ Timiş, împreună cu ofiţerii de miliţie Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Laurenţiu Preda, Tiberiu Grui, Eugen Mişea, Eugen Peptan, au încărcat cadavrele aflate la morga Spitalului Judeţean.

În jurul orei 17:00 din 19 decembrie, autoizoterma și echipa de însoțitori din București au ajuns la crematoriul „Cenușa” din București, unde au fost primiți de Gheorghe Ganciu, director al Administrației Cimitirelor din București colonel de Securitate în rezervă, fost subordonat al gen. Macri, și de administratorul Crematoriului Cenușa, Iosef Emilian Zamfir, ofițer de Securitate trecut în rezervă.

Ei au întrerupt alte operații de incinerare care erau în curs și au început incinerarea cadavrelor sosite de la Timișoara. Pentru reușita acțiunii, celor 5 fochiști le-a fost dat câte un plic cu 2.000 de lei, iar aceștia au început lucrul imediat, fără obiecțiuni. Col. Moraru a trimis 6 ofițeri pentru asigurarea pazei.

În jurul orei 18:00 fost începută descărcarea cadavrelor, incinerarea a început aproape imediat și a continuat toată noaptea. Ultimul cadavru a fost descărcat pe 20 decembrie în jurul orei 4:00 și atunci autoizoterma a părăsit crematoriul. Incinerarea a fost finalizată în jurul orei 8:30.

Au mai participat la operaţiunea de incinerare a cadavrelor şi la aruncarea cenuşii: Grigorie Ciupagea, şeful Secţiei Cimitire Bucureşti, precum și muncitorii: Gheorghe Zâmbroianu, Mihai Mititelu, Bociagă Ştefan Nicolae, Cîmpean Grigor şi Iordan Gheorghe.

Căpitanul de miliție Dorel Marian Nuțu a transportat cu o autospecială cele patru pubele cu cenuşă pe care le-a deversat, în data de 20 decembrie, la o gură de canal din comuna Popeşti-Leordeni.