- Conținut sponsorizat -
Nu uitați de noi!
Eu nu aș fi răscolit cerul
și nu aș fi dezgropat din uitare
dar tatăl încă iubește și nu iartă,
mama îngrijește și pe umeri poartă
câte-un fiu, câte o fiică,
înjumătățit, o cicatrice cioplită…
după atâta timp, dupa atâta vindecare,
în colț încă îmi plânge dorul
ascuns între două palme
ostenite de rugăciune,
flămânde după o minune…
încercăm să ne vindecăm rănile
dar încă nu avem odihnă
până nu vom vedea zilele
când se va face dreptate deplină!
acele flăcări vor arde mereu în al nostru gând
la fel cum amintirea lor
arde viu în fiecare rând…
am fost acolo, în acea seară,
și nu pot spune fără să mă doară:
nu uitați de noi!
- Mai multe după publicitate -