Mă numesc Vasilica și sunt „badantă” la fix. Pictez, scriu versuri și mă bucur de tot ce e frumos

Munca îngrijitoarelor de bătrâni este una supusă unui mare risc de stres. Confederația asociațiilor Parkinson Italia transmite unele sfaturi pentru persoanele care acordă 24 de ore din 24 asistență familială persoanelor vârstnice, bolnave, ce deseori sunt imobilizate la pat: „Permiteți-vă cel puțin 30 de minute pe zi să vă relaxați. Faceți o activitate care vă place, citiți, practicați grădinăritul, pictați, tricotați, faceți o baie fierbinte, meditați. Aceste activități vor reduce stresul și vă vor ridica moralul”, scrie organizația pe site-ul său, sperând să vină în ajutorul acestor femei care de foarte multe ori își sacrifică sănătatea făcând această muncă.

Despre cum se poate îmbina viața de „badantă” în Italia cu pasiuni și îndeletniciri care să îți facă existența mai frumoasă și să îți dăruiască satisfacții la nivel personal, ne-a povestit Vasilica, o româncă din Roma.

Mă numesc Safta Vasilica, am 60 de ani și sunt din Săcele județul Brasov

Vasilica Safta are 10 ani de când a luat drumul Italiei unde lucrează ca „badantă la fix”, după cum ne-a mărturisit. Ce înseamnă „badantă la fix” pentru cei care nu știu încă? Înseamnă să locuiești în casa persoanei pe care o îngrijești, să dormi acolo, să mănânci acolo, să viețuiești alături de persoana respectivă, de cele mai multe ori în vârstă și bolnavă, pe care o vezi, o auzi, o simți în preajma ta 24 de ore din 24.

E ușor, e greu? Doar cine a făcut această muncă ne poate spune și poate exprima suferințele psihice la care sunt supuse aceste femei. De aceea, Vasilica Safta, alături de mâna de lucruri pe care le-a purtat cu ea din Săcele la Roma a pus în valiza sufletului ei și pasiunea pentru pictură. „Fac pictură pe pânză, în ulei, acest hobby al meu îl am mai demult, încă din România, aici, în ultimul timp, am reușit să mă mai perfecționez”, se destăinue conaționala noastră.

- Continuarea după publicitate -

Pe Vasilica o găsești în timpul ei liber la expozițiile artiștilor amatori din Roma și din împrejurimi, nu are timp să se gândească prea mult la stresul muncii pe care o face, participă la expoziții alături de artiști italieni iar, uneori, mai ia și câte un premiu.

Am întrebat-o curioși unde găsește timp pentru a picta, pentru că Vasilica locuiește la domiciliul persoanei pe care o îngrijește iar răspunsul ei ne-a amuzat, ne-a uimit, dar ne-a făcut să și înțelegem că atunci când îți place ceea ce faci, nimic și nimeni nu te poate opri: „Pictez noaptea, în baie!”

Dar pictura pe pânză nu este singurul mod artistic de a se exprima al Vasilicăi, ea scrie și poezii, unele în limba italiană. „Sunt colaboratoare la asociația ‘Arte e curiosità’ cochetez și cu poezia, îmi place să recit micile mele creații poetice, ba am participat și la un concurs de poezie în limba italiană.”

„Activitatea mea artistică amatorială mi-a adus multe satisfacții de când am venit în Italia, dar din păcate, munca pe care o fac nu-mi permite să fiu prezentă peste tot unde aș vrea să fiu cu creațiile mele.” ne-a mai destăinuit Vasilica. „Deși am un loc de muncă bun, uneori mi-e greu să suport viața de aici dar cu ajutorul picturii, a versurilor mele, mă încurajez și aștept momentul când voi hotărî să mă întorc acasă.”

Până atunci, Vasilica ne învață să trăim frumos, să luăm tot ce e mai bun în noi și să facem tezaur de fapte și creații. Dând valoarea aptitudinilor, vocațiilor, pasiunilor noastre, vom depăși mereu orice obstacol mai ușor, vom merge mai departe senini și veseli.

„Nu trebuie să fim genii sau talente afirmate pentru a crea, ci trebuie doar să ne aplecăm privirea și spre noi, din când în când. Chiar dacă suntem badante. La fix!”