Povestea incredibilă a româncei care a studiat psihologia în țară și a ajuns fără bani de pâine în Italia. Acum a renăscut și le oferă speranță altor oameni

O româncă specializată în psihologie clinică a ajuns, în Italia, într-o situație atât de grea încât nu își putea cumpăra nici măcar pâine. Florentina Dulgheriu își descrie experiența drept începutul unui proces de schimbare care a durat mai bine de zece ani.

da2f7ef3-38d4-4d3d-abf1-a24a7756553f
Florentina Dulgheriu. Sursă foto: La Voce della Valli.

Potrivit publicației La Voce delle Valli, Florentina este născută în 1970 și a făcut studiile în România, unde s-a specializat în psihologie clinică. Ulterior, împrejurări pe care le descrie ca fiind independente de voința sa, au dus-o la Barcellona Pozzo di Gotto, în Sicilia. Acolo, spune ea, a rămas fără resurse pentru nevoile de bază.

„În acel moment precis, când pierdusem totul, a început o numărătoare inversă necruțătoare, care a durat peste zece ani”, își amintește conaționala noastră. În această perioadă, ea spune că a lucrat zi de zi la felul în care gândește și își trăiește experiențele, încercând să găsească puterea de a merge mai departe.

De puțin peste doi ani, locuiește la Costa Serina, în provincia Bergamo. Privește șederea acolo ca pe o etapă de liniște, înainte de a-și găsi stabilitatea pe care și-o dorește:

„Pentru mine, acest munte este un loc de trecere și de liniște, un popas necesar pentru a integra tot ceea ce am trăit înainte de a merge spre stabilitatea mea definitivă”.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Florentina lucrează acum ca practiciană în domeniul holistic. Vorbind despre experiența sa și despre felul în care își desfășoară activitatea, ea spune:

„Adesea se crede că este suficient să studiezi pentru a deveni un adevărat profesionist, dar nu este așa. Devii unul având curajul să te transformi și să trăiești totul pe propria piele.

Eu am pornit de la zero și am găsit în acea forță interioară pe care o avem cu toții în noi. În ședințele mele holistice aplic mult din neuroștiințe, deoarece corpul este primul instrument care răspunde la ceea ce ne înconjoară și la ceea ce se întâmplă. Povestea mea este adevărată și cred că lumea are nevoie de povești trăite, pentru că teoria nu înseamnă nimic fără practică.

Povestea mea este o dovadă concretă de speranță.”