Un român stabilit în provincia Trento și-a pierdut viața în Italia, într-un grav accident de muncă petrecut într-o zonă împădurită greu accesibilă. Conaționalul nostru plecase la muncă peste hotare, iar acasă a rămas durerea unei mame care își caută copilul „în stele, în vise, în rugăciuni”.
Într-un mesaj publicat pe Facebook, mama lui Vasile Cosmaschi și-a exprimat durerea după moartea fiului său publicând un mesaj sfâșietor. Muncitorul român avea 52 de ani, era originar din Suceava și locuia în localitatea Comezzadura din provincia Trento.
Tragedia s-a produs în localitatea Temù, într-o zonă de pădure dificil de străbătut. Vasile lucra pentru o firmă din Trentino, implicată în activități de defrișare.
Primele informații arată că accidentul s-ar fi produs în timpul tăierii unui copac. În acel moment, o altă plantă aflată în cădere l-ar fi lovit violent în zona spatelui, iar trauma suferită i-ar fi provocat moartea pe loc.
Condițiile meteo au îngreunat și mai mult situația. Ploaia, ceața și vântul ar fi contribuit la deteriorarea condițiilor de lucru și de siguranță în teren, iar intervenția salvatorilor a fost, la rândul ei, complicată de vremea nefavorabilă.
La fața locului au ajuns carabinierii din Breno și Ponte di Legno, pompierii, salvamontiștii din stațiile Ponte di Legno și Temù, precum și tehnicienii ATS della Montagna. Trupul neînsuflețit al românului a fost recuperat și transportat ulterior la medicină legală pentru efectuarea autopsiei.
Anchetatorii continuă verificările pentru a stabili cu exactitate cum s-a produs accidentul și dacă normele de siguranță au fost respectate în timpul lucrărilor.
Durerea familiei a fost redată de mama bărbatului român într-un mesaj copleșitor, publicat pe Facebook, în care aceasta vorbește despre golul lăsat de moartea fiului său:
„Dragul meu copil,
Nu credeam vreodată că voi ajunge să scriu asemenea cuvinte pentru tine… O mamă nu ar trebui niciodată să își îngroape copilul.
De când ai plecat, casa nu mai este casă, liniștea mă doare, iar fiecare colț îmi amintește de tine. Încă aștept să intri pe ușă, să îmi spui «mamă», să îți aud pașii și glasul care îmi umplea sufletul de viață.
Mi-e dor de tine în fiecare secundă. Mi-e dor de zâmbetul tău, de felul în care mă îmbrățișai, de grijile tale pentru mine, chiar și de supărările noastre mărunte. Aș da orice să mai pot sta măcar o clipă lângă tine, să îți spun cât de mult te iubesc și cât de mândră am fost mereu de tine.
Nu pot să înțeleg de ce Dumnezeu te-a luat atât de repede și atât de crud… Ai plecat la muncă și nu te-ai mai întors niciodată acasă. De atunci, sufletul meu s-a rupt în două. O parte din mine a plecat odată cu tine. Trăiesc cu un gol pe care nimeni și nimic nu îl va putea umple vreodată.
Îmi amintesc când erai mic și te țineam de mână, când veneai la mine să îți șterg lacrimile, când îmi spuneai că eu sunt lumea ta. Dar tu, copilul meu, ai fost lumea mea întreagă. Te-am crescut cu dragoste, cu sacrificii, cu nopți nedormite și rugăciuni. Și acum mă doare că nu am putut să te protejez de această soartă nedreaptă.
Mă uit la pozele tale și încă sper că este doar un vis urât din care mă voi trezi. Dar durerea e reală… prea reală. Nicio mamă nu poate descrie în cuvinte cât doare să își piardă copilul. Port în suflet un dor care mă sufocă și lacrimi care nu se mai termină.
Iartă-mă dacă uneori nu ți-am spus destul cât te iubesc. Iartă-mă pentru toate momentele în care poate nu te-am înțeles sau nu te-am strâns în brațe cât trebuia. Dacă aș putea da timpul înapoi, te-aș ține mai mult lângă mine și nu te-aș mai lăsa să pleci niciodată.
Să nu uiți niciodată, oriunde ești acum, că mama ta te va iubi până la ultima suflare. Vei rămâne copilul meu pentru eternitate. Te voi căuta în stele, în vise, în rugăciuni și în fiecare bătaie a inimii mele.
Dumnezeu să te odihnească în pace, sufletul mamei.
Până când ne vom revedea, copilul meu.”
Un mesaj dureros vine și din partea surorii lui Vasile, care a transmis pe pagina sa de Facebook:
„Suflet drag ! Ai plecat si ne-ai lăsat prea repede! Dumnezeu să te ierte frățiorul meu drag! Vasâluc! Așa te alintam eu!”
