Un român născut la Slatina și adoptat la vârsta de 2 ani și crescut în Italia, cere ca experiența copiilor abandonați în perioada comunistă și adoptați după căderea regimului Ceaușescu să fie recunoscută public.
Bărbatul vorbește despre o ruptură sufletească interioară care, spune el, continuă să-i influențeze viața și felul în care privește lumea.
Potrivit unei postări publicate pe Facebook, tânărul spune că s-a născut la Slatina, a fost adoptat la 2 ani și a crescut la Napoli și apoi la Milano, în Italia.
Deși are 30 de ani, el afirmă că trauma abandonului nu aparține doar trecutului, ci rămâne prezentă în felul în care trăiește, relaționează și caută un sens al apartenenței.
Se descrie drept un observator și spune că nu se regăsește în formele obișnuite de socializare ale comunității:
„Am exclus de multă vreme cluburile de noapte, bisericile și retorica instituțională, pentru că sunt în căutarea unei Românii esențiale, aceea care nu este propagandă și nu este zgomot. Trăiesc într-un limbo permanent și port cu mine o singurătate pe care o simt ca pe o condamnare, dar care este și fortăreața mea”, a transmis el.
În același mesaj, el spune că ar vrea un schimb autentic cu persoane care se simt, asemenea lui, „o punte întreruptă” și care preferă tăcerea sinceră în locul zgomotului social.
Autorul postării susține că ar trebui instituită o zi a memoriei dedicată celor care au trecut prin experiențe similare, amintind de copiii forțați la abandon în timpul regimului Ceaușescu și după aceea. El vorbește despre mii de vieți pe care le consideră afectate sau distruse, inclusiv după adopție.
În mesajul său, bărbatul afirmă că se consideră norocos, dar că această șansă a venit cu un cost greu de dus.
Spune că pentru el este dificil să trăiască pe deplin, să privească lumea ca pe un loc normal și să găsească o relație sinceră, nu doar din cauza trecutului personal, ci și din cauza felului în care percepe societatea actuală, dominată, în opinia sa, de individualism, consumism și interese economice.
O parte importantă a mesajului său este legată de felul în care românii sunt priviți în Italia.
Spune că s-a săturat de asocierea repetată pe care o fac italienii între România și teme precum corupția, migrația, infracționalitatea, Ceaușescu sau Dracula, dar și de discursurile despre latinitate și romanitate pe care le consideră insuficiente sau deformate.
„Nu voi uita niciodată cuvintele lui Luigi Di Maio: «Noi ne mutăm companiile în România, în timp ce românii importă infractori în Italia»”, a scris bărbatul, citând o declarație pe care spune că nu a uitat-o.
Critică și felul în care, în opinia lui, sunt prezentate investițiile străine în România, despre care afirmă că nu aduc doar prosperitate, ci și forme de exploatare.
În același registru, vorbește despre pădurile carpatice, despre istorie, despre Dacia, despre Ardeal, despre romani, austro-ungari și turci, toate aceste teme fiind legate, în mesajul său, de sentimentul unei nedreptăți istorice și identitare.
Bărbatul recunoaște că nu cunoaște limba română și spune că nu are încredere în aplicații sau sisteme de inteligență artificială pentru a recupera autenticitatea pierdută
Mesajul se încheie cu un apel către alți români care simt aceeași nedreptate și aceeași oboseală față de stigmatizare.
„O întrebare: nu v-ați săturat să suferiți pe nedrept, făcându-vă sclavi prin locuri de muncă unde suntem tratați foarte rău și chiar confundați cu romii? Eu sunt pregătit să mă opun tuturor acestor lucruri, dar de unul singur nu funcționează”, a scris acesta.
