Diego Dalla Palma, celebrul stilist italian de machiaj, în vârstă de 75 de ani, a mărturisit într-un interviu că și-a „programat” sfârșitul vieții și că nu intenționează să ajungă la 80 de ani. „Vreau să plec așa cum decid eu”, ar fi declarat stilistul italian.
El spune că un medic i-a pregătit deja un preparat pentru a-l ajuta să moară „repede, în două-trei minute”, într-un loc drag lui, în străinătate, departe de camerele de luat vederi și fără ca cineva apropiat să fie anunțat dinainte.
Declarația, făcută într-un interviu pentru Vanity Fair, a pornit de la noul său volum, „Alfabeto emotivo”, pe care Dalla Palma îl descrie ca fiind „notițele cuiva care se pregătește să părăsească viața”.
Întrebat dacă într-adevăr vrea să plece, el răspunde fără ezitare: „Da. Și dacă trebuie să fiu sincer, am organizat deja totul, cu avocat și notar”.
„Nu vreau să ajung la 80 de ani. Vreau să plec așa cum aleg eu”
Diego Dalla Palma spune că decizia vine din felul în care simte îmbătrânirea în propriul corp. Relatează că ridicatul de pe scaun la cinema sau la teatru a devenit pentru el „o mică umilință”, că se clatină, că trebuie să-și schimbe lenjeria de două ori pe zi și că simte cum mintea nu mai este ce a fost. „Asta e viață?”, întreabă el.
- Te-ar mai putea interesa -
El povestește că, atât cât a putut, și-a scos părinții bolnavi din mizerie, dar se întreabă cum își va trăi el propriul final.
Despre momentul final, spune că va fi ajutat de un medic care i-a pregătit deja un preparat care îi va aduce sfârșitul:
„Voi fi singur, într-un loc al inimii, în străinătate. Ultima lună e deja decisă. Mai întâi voi trăi un moment minunat: voi mânca bine, voi bea un vin bun. Am gândit o situație neteatrală, neostentativă: discretă, liniștită. Voi pleca bucuros”. Pentru el, acest sfârșit nu este unul „groaznic, ci „o eliberare”.
Credința într-o „formă de energie”
Relația lui Dalla Palma cu moartea este legată și de copilărie. El își amintește meningita din copilărie și coma prin care a trecut la 6 ani.
Când și-a revenit, spune că nu voia să-și vadă părinții, ci simțea nevoia „acelor figuri plutitoare, într-o lumină liliachie, care mă purtau în zbor”. „Cred că se va repeta”, mărturisește el, explicând că înainte de comă nu desenase niciodată, iar după aceea a descoperit arta. „Cum să nu cred că există o formă de energie?”, se întreabă.
Deși știe că va lăsa în urmă oameni care îl iubesc, susține că nu vrea să anunțe pe nimeni în legătură cu data morții lui, pentru a nu transforma totul într-o nouă cerere de acceptare.
Spune că i-a iertat deja pe toți, inclusiv pe cei doi bărbați pe care i-a iubit și care astăzi nu acceptă nici măcar să le fie rostit numele. „În orice caz, aici nu mai am nici iubiți, nici frați, nici copii”, adaugă el.
Întrebat dacă și-ar fi dorit un copil, răspunde că nu și-ar fi dorit un fiu, ci o fiică. „Un băiat nu, o fată da; îmi lipsește. Bărbații m-au dezamăgit. Cu o singură excepție: bărbații de treabă, cu conștiință, cu simț al dreptății, cu privirea care încă se miră. Dar la 75 de ani pot spune cu certitudine: stima mea pentru femeie este incomparabilă”.
De la sărăcia „neagră” la marile podiumuri ale modei
Marea șansă a lui Diego Dalla Palma a venit când a fost ales să reprezinte machiajul italian la New York, la sfârșitul anilor ’70, într-un moment în care, după propriile cuvinte, „murea de foame”. Noaptea încălzea singur bidonașele de pigment și pregătea rujuri și farduri.
La concurs a atras atenția cu un machiaj realizat pe o manechină franceză, „o figură a tenebrelor”: palidă, cu buzele negre. „Mi-au spus: seamănă cu un cadavru. Dar eu intuisem timpurile care aveau să vină”, povestește el.
De atunci a ajuns să lucreze cu cei mai mari creatori de modă.
Despre Moschino spune că a fost „curajos și genial”, despre Gianni Versace – „neliniștit și fantezist”, despre Laura Biagiotti – „cultă și inteligentă”, despre familia Missoni – „oameni cu adevărat umani și empatici”, despre Enrico Coveri – „ironic și optimist”, iar despre Gianfranco Ferré – „impulsiv, furtunos”.
În schimb, despre Giorgio Armani are o apreciere dură: „Nu am mai întâlnit pe cineva atât de lipsit de afecțiune și atât de distant”.
Finanțe ca un „electrocardiogramă” și lovitura de la Equitalia
Întrebat dacă a devenit bogat, Dalla Palma răspunde că finanțele sale au fost „ca o electrocardiogramă”, cu vârfuri foarte înalte și prăbușiri spectaculoase. Spune că a cumpărat mereu case, chiar și foarte frumoase.
Cu toate acestea, își amintește un episod dureros de acum aproximativ 15 ani, când s-a trezit în fața supermarketului Esselunga de pe via Piave cu doar 37 de euro în buzunar. „Equitalia, din cauza necinstei cuiva, mi-a luat totul”, povestește el.
„Ies de pe rețelele sociale. Nu mai suport minciuna”
În interviu, Diego Dalla Palma vorbește și despre prezent, despre lumea rețelelor sociale și explozia de tutoriale de machiaj.
Spune că a urmărit și el câteva creatoare de conținut și recunoaște meritele lui Clio, pe care o descrie drept „abilă” și dornică să fie „Antonella Clerici a machiajului”.
Totuși, impresia lui generală este că, în online, „mai mult decât dorința de a transmite ceva nou, domină setea de a apărea”.
Din acest motiv anunță că a decis să iasă complet de pe rețelele sociale. Spune că a pregătit cinci postări prin care își va anunța urmăritorii și că, în urma acestei decizii, va pierde aproximativ 6.000 de euro pe lună din sponsorizări. „Dar acum mă simt inadecvat în fața minciunilor”, adaugă el.
În interviu, Diego Dalla Palma apare ca un om aflat la apus de viață, prins între frumusețea pe care a creat-o pe chipurile altora, excesele unei tinereți trăite la limită și o spiritualitate care îi dă curajul de a privi moartea în față.
Își revendică dreptul de a decide singur momentul și modul în care va pleca, își mărturisește dezgustul față de televiziunea pe care o consideră mincinoasă, refuză compromisul rețelelor sociale și lasă în urmă, pentru cei care îl iubesc sau l-au admirat, un „alfabet emoțional” al unei vieți trăite intens, cu cicatrici, dar și cu o tandrețe profundă pentru femei și, mai ales, pentru mama lui.
