Româncă din Italia, despre viața badantelor din această țară: „Faci parte din familia lor atâta timp cât faci favoruri, dar dacă ceri o zi liberă sau 10 euro în plus la salariu, ești dușman de moarte”

O postare emoționantă publicată de Ileana Albu, o româncă originară din Piatra Neamț, a devenit virală pe grupul publicației noastre, Rotalianul – Revista Românului din Italia, adunând sute de comentarii și reacții din partea altor femei care trăiesc aceleași greutăți.

După 15 ani petrecuți în Italia, toți lucrați ca badantă, Ileana a pus în cuvinte durerea și nedreptățile unei meserii care, deși este una dintre cele mai grele și umilitoare, rămâne adesea invizibilă.

„Să-mi spună și mie cineva și să mă facă să înțeleg cum este posibil ca o badantă să se prezinte la două luni să semneze la șomaj, când de fapt e dată afară din casă după ani de muncă.

Faci parte din familia lor, atâta timp cât faci favoruri, dar dacă ceri o zi liberă sau 10 euro în plus la salariu, ești dușman de moarte”, scrie Ileana.

Femeia descrie o realitate dură: după ce bătrânii de care au grijă mor, badantele sunt adesea nevoite să-și strângă lucrurile și să plece din casă în doar două-trei zile.

- Te-ar mai putea interesa -

„Când bătrânii s-au dus, la casa lor pentru veșnicie, în următoarele 2-3 zile ești cu bagajul în stradă. Doar că ai timp să-ți bagi actele pentru șomaj, dar și atunci trebuie să te miști cu viteza luminii”, povestește ea.

La ultimul loc de muncă, ne-a mărturisit conaționala noastră, după șase ani și patru luni de conviețuire cu o bătrână, fiica acesteia i-a cerut să accepte condiții noi impuse de fiica acesteia:

„Îmi dă 25 de euro în plus, dar să lucrez o duminică din două, ceea ce nu am acceptat, fiindcă am soțul aici, cu mine. Mi-a cerut să renunț și la jumătate de zi liberă, iar eu nu am fost de acord.”

În plus, femeia povestește că i s-a reproșat și că e factura mare: „Mi s-a spus să mă limitez și la căldură, deși în cameră nu am niciun fel de încălzire, doar aerul condiționat.”

Mesajul ei se încheie cu o reflecție care a emoționat mii de cititori: „Am ales acest drum, dar nu să fiu slugă la cineva. Despre cuvântul badantă s-ar putea scrie romane întregi, iar lacrimile ar curge pe obrazul oricui ar citi despre viața noastră, viața pe care da, noi am ales-o.”

Mărturii din comentarii: „Te folosesc cât au nevoie, apoi te aruncă în stradă”

Sute de românce care lucrează ca badante i-au răspuns Ilenei, confirmând că trăiesc aceleași experiențe.

Camelia Vartic a scris: „Este foarte greu și obositor, dar numai cine lucrează în domeniul ăsta o să înțeleagă. Restul cred că banii cresc în pomi.”

Stela Bembea și Paula Ștefu au întărit: „Adevărat tot ce spuneți! Totul adevărat.”

Multe badante au povestit cazuri concrete de abuzuri. Vasilica Mihăilă a relatat: „După 13 ani de muncă în casa lor, fiul bătrânei mi-a spus să plec imediat, altfel cheamă carabinierii.”

Loredana Popu a mărturisit: „M-au dat afară după 11 ani, după ce am slugărit trei persoane.”

Luciana Munteanu a descris problema sistemică: „În alte țări europene agențiile îți asigură cazarea între locuri de muncă. În Italia, badantele sunt uitate că sunt ființe vii. De asta multe sunt găsite moarte la locul de muncă.”

Viorica Vornicu a spus simplu: „Ai dreptate. Nimeni nu se interesează de tine.”

Unii au oferit și sfaturi. Petrescu Iuliana a îndemnat: „Faceți plângeri penale și cereți ajutor legal. Nu cred că e normal să te arunce în stradă fără bani, după ce mor bătrânii.”

Viorica Meirosu a amintit drepturile prevăzute de lege: „După trei ani ai dreptul la 15 zile de preaviz, iar după cinci ani – la 30 de zile. Familia este obligată să te țină în casă în această perioadă.”

Cei mai mulți, însă, au vorbit despre durerea comună: oboseala, singurătatea și lipsa de respect. Mirela Bulai a scris:

„Cât adevăr în cele istorisite! Câte dintre noi s-au îmbolnăvit psihic, câte și-au pierdut părinții sau copiii și nu au putut veni acasă să-și ia rămas bun…”

Sara Milena a completat: „Nu noi am ales viața de badantă, este o șansă să tragem de sărăcie cu acel salariu, în chinuri, suferință, stres și oboseală.”

„Faci parte din familie” – o frază care doare

După două decenii petrecute în Italia, Despina Frunză a spus răspicat: „Când aud italienii zicând «faci parte din familie», îmi vine să le dau un scuipici în față. Sunt sătulă de familia mea, nu mai am nevoie de altele.”

Claudia Deliu a rezumat dureros situația: „Te folosesc cât au nevoie și apoi te zvârl în stradă. Suntem mai rău ca niște sclave.”

Mulți români din Italia cred că problema nu va fi rezolvată până când statul italian nu va introduce reguli clare care să protejeze badantele. Dora Bălan a propus chiar „o petiție online pentru schimbarea legislației și protejarea drepturilor îngrijitoarelor.”

Viața între sacrificiu și demnitate

Ileana Albu și celelalte femei care i-au scris reprezintă glasul unei întregi comunități de românce care, departe de casă, poartă pe umeri nu doar bătrâni neputincioși, ci și greutatea unei societăți care le ignoră.

„Vă doresc putere de a merge zi de zi mai departe în această meserie” – așa își încheie Ileana mesajul. Un îndemn simplu, dar care, pentru mii de femei din diaspora, înseamnă lupta pentru demnitate și supraviețuire.