Dramatica viață a unui român aflat în Italia de 25 de ani, care trăiește sub un pod de doi ani de zile. „Nu mai am încredere în nimeni”

Un bărbat de 38 de ani, originar din România și stabilit în Italia de când era adolescent, și-a improvizat de aproape doi ani o „casă” sub podul „all’Indiano”, în zona Peretola din Florența (Firenze).

WhatsApp Image 2025-10-15 at 16.14.18
Bărbatul român și locul în care trăiește. Sursă foto. Firenze Today.

Adăpostul este mascat între cutii de carton, cărucioare de supermarket, grămez de haine, sticle goale și o saltea veche, relatează cotidianul digital Firenze Today.

O folie de plastic îi ține loc de ușă, podul e acoperiș, iar un cablu lung printre deșeuri îi oferă un minim de curent electric. În colț, un arzător de camping și câteva oale, iar într-o cușcă, o găină.

WhatsApp Image 2025-10-15 at 16.14.49
Locul în care trăiește bărbatul român. Sursă foto. Firenze Today.

Bărbatul a declarat că a avut o viață marcată de muncă ocazională și încercări eșuate de angajare, mai ales după ce i-au expirat documentele.

„Trăiesc aici de doi ani, dar sunt în Italia de douăzeci și cinci. Am 38 de ani și familia mea este în România. La început, mama venea din când în când în vacanță, apoi nu a mai venit”, a povestit el cu voce joasă.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

„Înainte lucram, apoi mi-au expirat documentele și n-am mai reușit să găsesc un loc de nuncă. Nu mai am încredere în nimeni, de aceea trăiesc singur.”

WhatsApp Image 2025-10-15 at 16.14.31
Locul în care trăiește bărbatul român. Sursă foto. Firenze Today.

Reprezentanții comunității locale avertizează asupra riscului. „Acolo sunt cel puțin trei sau patru persoane”, explică Simone Scavullo, președintele „Comitato Cittadini per Firenze”.

„Înainte dormea mai în față, tot sub podul all’Indiano, dar un incendiu l-a obligat să se mute. În interior au și câteva butelii de gaz, este un risc. Dacă explodează, se poate întâmpla o catastrofă. În plus, aici dedesubt, noaptea se întâmplă de toate: trafic, droguri și prostituție.”

Bărbatul confirmă climatul tulbure al nopților, dar spune că nu vrea să plece din cartier, unde se simte sprijinit.

„Aici e liniște, doar noaptea vin unele persoane să se drogheze și altele din prostituție. Eu nu vreau să plec, în cartier am mulți oameni care mă ajută: unii îmi dau mâncare, alții apă, iar alții trec din când în când să mă întrebe dacă e totul bine. În zonă sunt cunoscut. Am ajuns deja în ziare și a doua zi m-au îndepărtat de la casa mea.”

Situația scoate la iveală o realitate marginală ce se desfășoară la umbra unuia dintre cele mai circulate puncte ale orașului: sus, traficul nu se oprește niciodată; jos, câteva persoane încearcă să supraviețuiască între improvizații periculoase și lipsa unei alternative sigure.