Irina, o femeie de 59 de ani originară din județul Bacău, a trăit un adevărat șoc la întoarcerea în România, după ce a muncit mai mulți ani în străinătate.
Casa primită de la stat, în care locuise alături de familia ei timp de 15 ani, fusese ocupată de o altă persoană.
Casa primită de la stat, pierdută în circumstanțe neclare
Povestea Irinei începe în anii 1987-1988, când, în urma demolării unei locuințe din Reșița, familia sa a primit o casă de stat.
„Acolo s-a demolat și ne-a dat casă de stat. A fost proprietatea soțului meu. În schimb ne-a dat o locuință de stat. (…) Nu mi-au dat bani, decât locuința. Atunci nu erau născuți copiii, eram numai eu și soțul meu. Asta se întâmpla prin 87-88, cam așa. Plăteam o sumă foarte mică pe lună, acolo am locuit vreo 15 ani, acolo au venit pe lume și băieții ei”, a spus Irina.
La un moment dat, femeia a decis să plece cu întreaga familie în Spania, în căutarea unui trai mai bun, continuând însă să achite cheltuielile pentru locuința din România.
„Prima dată a plecat soțul meu, apoi am plecat și eu, împreună cu copiii. Am lăsat locuința închisă și am continuat să plătim chiria și toate cheltuielile necesare. Între timp, am rămas văduvă și m-am stabilit în Spania, dar mereu am păstrat legătura cu casa din România”, a declarat Irina.
Revenirea în țară, un coșmar
La revenirea în țară, Irina a aflat că locuința sa fusese ocupată de altcineva. A găsit o femeie locuind acolo, care susținea că a cumpărat casa.
„Când am ajuns acasă, am găsit o femeie în locuință. Am întrebat cum a ajuns să aibă casa, iar ea mi-a spus că a cumpărat-o. I-am cerut explicații despre bunurile și actele care erau acolo, dar mi-a răspuns să îmi țin gura, că altfel iau bătaie. Mi-a spus chiar să plec, altfel mă omoară”, a povestit femeia.
Irina afirmă că, în urma incidentului, a fost nevoită să plece din nou din România.
Bunuri și documente pierdute
Pe lângă pierderea locuinței a suferit și pierderea bunurilor și documentelor personale, inclusiv certificatele copiilor și certificatul de deces al soțului.
„Femeia mi-a spus că toate bunurile au fost aruncate. Nu am mai putut recupera nimic”, a explicat aceasta.
Cazul rămâne un exemplu al dificultăților întâmpinate de românii care încearcă să mențină o legătură cu țara de origine, în timp ce construiesc un trai mai bun în străinătate.
În lipsa unor clarificări legale, situația Irinei rămâne fără rezolvare, iar amintirea locuinței pierdute este o rană deschisă.