Românii din Italia, stresul legat de locul de muncă și alte provocări psihologice cu care se confruntă 

Mihaela Bărticel este psiholog, originară din România și are activitate de peste 20 de ani în Italia. Majoritatea clienților săi sunt italieni, dar și de alte naționalități. În ultimii ani a demarat un proiect de „prim ajutor psihologic” cu trei întâlniri gratuite, destinat românilor din Roma și nu numai.

Cu prilejul lansării inițiativei pentru 2024, am discutat cu Mihaela Bărticel despre problemele cele mai frecvente cu care se confruntă conaționalii noștri, atunci când este vobra de bunăstarea psihologică, care sunt semnalele de alarmă la care trebuie să fim atenți, pentru a ne da seama că o persoană dragă are nevoie de un ajutor, ce comportamente ar trebui să urmăm ca să avem un bun echilibru interior.

De asemenea, am vorbit despre cum poate un român să urmeze o carieră profesională în Peninsulă și despre identitatea copiilor români care s-au născut sau au crescut în Italia.

Pentru început, care a fost parcursul de viață care a condus-o pe Mihaela Bărticel în Peninsulă:

„Am ajuns la Roma în urma cu 23 de ani, cu dorința de a studia psihologia. Am lucrat câțiva ani în România și în domeniul socio-educațional, după ce am urmat o școala postliceala în pedagogie în țară. Am am fost mereu atrasă de a lucra cu oamenii. Locuiam și studiam la Bucuresti și în acei ani am făcut un curs de limba italiană la Institutul Italian de Cultură. Învățarea limbii mi-a permis să citesc primele cărți de psihologie în italiană. După câțiva ani, visul meu de a studia psihologia în Italia s-a realizat.”

- Continuarea după publicitate -

La Roma a urmat studiile în psihologie și formarea în psihoterapie, urmând parcursul pe care l-au făcut și colegii italieni și de alte naționalități, care profesează aici, inclusiv pe partea birocratică.

„După 5 ani de facultate în psihologie, am urmat o pregătire postuniversitară în consiliere socio-educațională, de 2 ani, și apoi o formare, de 4 ani, în psihoterapie. În total, 11 ani i-am dedicat studiului, apoi a urmat tot traseul birocratic: Partita IVA, înscrierea la Ordine degli psicologi (Organizația de profil) Lazio, înscrierea la casa de pensii, trimiterea facturilor la serviciul Tessera Sanitaria, găsirea unui cabinet (pe care l-am schimbat până acum de 3 ori) și toate celelalte cerințe prevăzute de lege”.

Ca profesionist,  consideră ca este „bine integrată din punct de vedere profesional, colaborez cu un centru clinic din cadrul școlii de formare al Universității pe care am urmat-o și continui să mă actualizez în domeniul meu”.

 La cabinetul româncei vin italieni, români, moldoveni, dar și de alte naționalități sau din familii mixte: „În acest moment am mai mulți clienți italieni, dar a fost și invers” ne povește Mihaela Bărticel.

Românii din Italia și „împărțirea dintre lumi”

Ajungem la a vorbi despre un subiect delicat, care sunt problemele cele mai frecevnte cu care se confruntă românii din Italia și dacă le putem împărți în diferite categorii.

„Aceasta întrebare este foarte importanta și am să dedic mai mult timp acestui răspuns. Sunt doua macro probleme cu care se confruntă românii. Prima este legata de „împărțirea între lumi”, cum o numesc eu. Ce înseamnă acest lucru? Pentru unii români, povestea emigrării, care a început acum 20-30 de ani, încă nu s-a încheiat.

Mulți se aproprie de vârsta pensionarii sau consideră ca au stat timp suficient în străinătate și vor să se întoarcă acasă. De altfel, mulți au venit cu acest gând, al întoarcerii. Însă apare problema rămânerii aici a copiilor, și asta este o altă rupere a nucleului familial. Unii s-au născut aici și aici vor sa rămână, alții au venit în timpul copilăriei și se întorc în țară pentru a-și face studiile universitare. În acest interval de timp, părinții continuă sa rămână aici să lucreze, doar pentru a-i ajuta”.

„Ultimul hop” și a doua emigrare

Așteptarea prelungită, cu un orizont nedefinit, al părinților sau celor care încă nu știu când și cum se vor întoarce a primit, aflăm, un nume precis.

„Ei numesc acest lucru: „ultimul hop”, rămân încă puțin să lucreze aici. Alții, care au venit în Italia când erau tineri, văd că acum copiii lor, deveniți adulți, își găsesc de lucru prin alte țări ri din Europa. Avem astfel o a doua emigrare în sânul aceleiași familii. Mulți romani se găsesc în aceasta faza a deciziilor importante legate de a se stabili, de a-si construi prezentul și viitorul, și procesul decizional este, uneori, dureros”.

„Mulți români, chiar dacă sunt bine integrați, se simt străini”

Continuăm discuția noastră spre o altă problemă majoră cu care se confruntă românii din Italia:

„A doua macro problema este, de fapt, un cumul de multe alte probleme cu care se confrunta conaționalii noștri. Sunt aceleași problemele cu care se confrunta și familiile italiene: siguranța locului de munca, ratele la banca, educația copiilor și comunicarea în familie, care a devenit foarte complicată. Românii, chiar dacă sunt bine integrați, se simt străini. A fi bine integrat nu înseamnă a nu mai fi sau a nu te mai simți străin. Acest lucru este valabil și pentru celelalte naționalități. Identitatea culturală este o realitate și este bine să fie acceptată, nu negată”.

„E important ca fiecare dintre noi să înțeleagă că nu este singur în momentele dificile”

„Am propus aceasta inițiativă, pentru prima dată în 2022 și au beneficiat de ea români și moldoveni, deopotrivă  tineri și persoane mai în vârsta. Scopul principal al inițiativei este ca sa ofer posibilitatea persoanelor să înțeleagă că nu sunt singure în momentele grave, dureroase și că pot găsi un profesionist care să-i asculte. Când persoanele trec prin situații complexe, de suferință și de stres, se simt vulnerabile, singure, neînțelese și neajutorate. Daca nu au pe nimeni alături, este și mai greu. Acela este un moment riscant, pentru ca durerea și emoțiile puternice pot „întuneca” gândirea, pot tulbura profund persoana și o pot împinge sa facă alegeri greșite.

Folosesc o metaforă: în mijlocul marii, obosit și împins de valuri, nu dorești decât sa găsești ceva de care sa te agăți și, treptat, îți recuperezi forțele și te îndrepți spre mal. Un al doilea motiv este acela de a ajuta persoanele să se familiarizeze cu această forma de ajutor, să înțeleagă că au resurse și că pot găsi soluții la problemele lor, ca este firesc să aibă nevoie de ajutor și ca sunt ok și daca apelează la suport psihologic. De asemenea, pot obține informații importante, pe care nu le știau, și care pot să le schimbe destinul.

Scopul inițiativei nu este acela de a-mi atrage clienți, deoarece consider ca persoanele sunt inteligente și pot decide când și cu cine doresc sa facă acest drum de cunoaștere și de vindecare. Desigur, dacă vor fi persoane care vor decide sa facă terapie cu mine, în urma acestor trei ședințe gratuite, va fi ca o confirmare a faptului ca s-au simțit bine în relația cu mine și ca modul în care eu lucrez le corespunde așteptărilor lor”.

Care sunt categoriile de români care au cel mai des probleme urgente?

„Nu există o categorie specifică, dar problemele urgente sunt cele legate de pierderi (deces, despărțiri), de probleme psihologice care s-au acutizat, cu timpul. Majoritatea prezintă stări depresive și anxietate”.

Mentalitatea românilor fațâ de suportul psihologic s-a îmbunătățit mult în ultimul timp, nu doar în Italia, ci și în țară, precizează psihologul român, care face terapii online și cu cei din țară, dar și cu români din alte țări: ‘vin la cabinet tineri, adulți și persoane mai în vârsta cu diferite probleme. Sunt români, italieni și de alte naționalități care nu consideră ca un psiholog/psihoterapeut i-ar putea ajuta, așa cum sunt foarte mulți care cred contrariul”.

În sfârșit, discutăm despre semnalele pe care cei din jur le pot observa legate de persoane care ar avea nevoie de suport psihologic. Apoi, cerem câteva sfaturi practice pentru cei care înfruntă o situație dificilă.

„Celor care trec prin momente dificile, le recomand să nu rămână singuri și să găsească pe cineva cu care sa vorbească și în care au încredere. Este foarte important să nu se izoleze, să nu se însingureze și să se închidă în durerea lor, cu avalanșa de gânduri și emoții negative. Semnalele de alarmă sunt concrete: închidere, suferință, schimbări comportamentale semnificative, anxietate, dependențe etc”.

Am observat că tinerii născuți în familii românești din Italia se întreabă des cu privire la identitatea lor. Ce părere are psihologul despre noua generație de români din Peninsulă?“Identitatea noii generații de români (cei născuți aici, cei crescuți și cei din familii mixte) este complexă și nu poate fi cuprinsă în câteva cuvinte.

Dau exemplul unui tânăr cu tata roman și mama spaniolă. El spunea că se simte român și că se simte atras mai mult spre aceasta cultură (probabil pentru că în copilărie își petrecea vacanțele la bunicii din România) dar că locuiește în Spania și casa lui este acolo.

Cred că tinerii își vor da seama, cu timpul, cum să armonizeze această varietate de culturi și experiențe. Până la urmă, identitatea lor este una: aceea de persoana importantă, unica, cu propriul nume și propria istorie. Vor avea de armonizat și integrat, în propria lor personalitate, aceasta bogăție de experiențe. Vor decide unde să-și trăiască viața, fără a renunța la identitatea lor culturală așa cum romanii care au emigrat, au continuat sa rămână români trăind decenii într-o altă cultura. În terapie spun: să ne ocupam bine de prezent și ne vom ocupa bine și de viitor”.

 Legat de viitorul pe care Mihaela Bărticel îl dorește pentru ea însăși, am dorit să aflăm dacă a ales să rămână in Italia sau ar dori să se întoarcă pentru a profesa în România? La întrebarea „Ce îți place /lipsește  cel mai mult din Italia, respectiv România?”, psihologul răspunde:

„Pentru mine, decizia este punctul de la sfârșitul unor procese și nu punctul de plecare. Am început niște colaborări în România și am în minte niște proiecte. În funcție de cum acestea se vor construi, structura, dezvolta, va veni și decizia finala daca ma voi întoarce și când. Deocamdată sunt aici.

În Italia îmi plac cultura si relațiile pe care mi le-am construit în acești ani, îmi place ca interacționez cu persoane de diferite naționalitati și diversitatea, bogăția de informații la nivel profesional. În România îmi place entuziasmul (s-au schimbat multe, intre timp), dorința de a face ceva nou, bogăția de experiențe, pe care românii întorși acasă le aduc cu ei, simplitatea și autenticitatea. Din România îmi lipsește…România, cu tot ce ea înseamnă pentru mine, la nivel cultural și spiritual”.