Affilatura Mottense, o firmă italiană cu sediul în Motta di Livenza, provincia Treviso, specializată în ascuțirea și fabricarea de unelte pentru prelucrarea lemnului, se confruntă cu o criză acută de personal, în ciuda succesului său pe piață.
Fondată în 1974, compania a sărbătorit recent 50 de ani de activitate, fiind acum condusă de Marco Valeri, fiul fondatorului, menționează Corriere della Sera.
Muncitorii care ar lucra la Affilatura Mottense ar trebui să aibă cunoștințe de bază în domeniul prelucrării lemnului și să fie dispuși să învețe să lucreze cu utilaje specializate, inclusiv cu mașini cu control numeric (CNC). Cu toate acestea, nu este necesară o calificare avansată din start, deoarece compania este dispusă să formeze personalul începător.
Deși comenzile curg, firma nu găsește angajați, motiv pentru care Primo Valeri, fondatorul, în vârstă de 76 de ani, a fost nevoit să revină la muncă. Fiul său a declarat:
„Tatăl meu se ocupă din nou de producție, deși ar trebui să se limiteze doar la livrări, din cauza vârstei sale. Am încercat să angajăm pe cineva în producție de mai bine de un an și jumătate, dar fără succes”, a declarat Marco Valeri.
„Am testat cinci persoane, dar niciuna nu a rezistat. Fie nu erau potrivite pentru acest tip de muncă, fie pur și simplu nu le plăcea”, a adăugat el.
Soția fondatorului, Marinella, s-a alăturat și ea din nou echipei, ocupându-se de partea administrativă.
Deși munca nu este considerată dificilă, fiind nevoie doar de implicare și dorința de a învăța, mulți tineri par descurajați de teama de a greși: „Toți muncitorii noștri încep cu munca manuală de bază, iar apoi trec la utilajele de control numeric”, a explicat Marco Valeri.
Firma oferă condiții de muncă atractive: program de luni până vineri, de la 8:00 la 12:00 și de la 13:30 la 17:30, fără ture și cu weekenduri libere. Ultimul angajat care a plecat câștiga 1.500 de euro pe lună.
Valeri subliniază că problema găsirii de personal calificat persistă, în ciuda colaborării cu școlile profesionale:
„Așa-numitele școli profesionale nu îi pregătesc suficient pe tineri pentru realitatea din câmpul muncii. Cred că este nevoie de o colaborare mai strânsă între școli și companii”, a comentat el.
O rază de speranță vine de la lucrătorii străini, cum este cazul unui angajat albanez care, deși a venit fără cunoștințe în domeniu, a învățat rapid și a devenit indispensabil pentru firmă:
„Dacă aș avea un alt angajat ca el, aș fi dispus să fac orice să-l păstrez”, a spus Valeri.
În prezent, compania are șase angajați, dar provocările de pe piața forței de muncă și instabilitatea geopolitică afectează lanțul de aprovizionare. Valeri conchide că, dacă cererea ar crește și lipsa de forță de muncă ar persista, ar fi nevoit să refuze unele comenzi.