Un tânăr român adoptat de mic în Italia își caută mama biologică. „A ales ce era mai bine pentru mine, nu mi-o judecați!”

„Fiecare om iși iubește mama, aproape fără să își dea seama, fără să simtă, pentru că este la fel de firesc ca viața însăși și abia atunci când destinul te desparte realizezi cât de adânci sânt rădăcinile acestei iubiri,”

Acestea sunt cuvintele cu care Ilie Alexandru Cristian, numele primit la naștere, își începe apelul publicat pe pagina Facebook The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României prin care speră că românii îl vor ajuta să-și găsească mama biologică, dar și fratele.

Născut la data de 8 august 1993, în comuna Răcari din județul Dâmbovița, tânărul de origine română a fost adoptat de mic de o familie din Italia, dar acum vrea să-și cunoască rădăcinile românești.

Alexandru a precizat: „La vârsta de numai 2 anișori am fost adoptat în Italia din București, de o familie minunată, iubitoare, căreia îi datorez tot ceea ce sunt astăzi.

„Sunt aici în căutarea mamei mele – ILIE CARMEN GABRIELA – care acum ar avea vârsta de 56 de ani, și a frățiorului meu – ILIE ADRIAN MARIUS – care ar avea in jur de 30 de ani.”

- Continuarea după publicitate -

Din informațiile pe care le are bărbatul de29 de ani, înainte de a fi adoptat a fost lăsat pentru o scurtă perioadă la o pensionară – pe nume Nicolae Ioana – care locuia pe strada Merișani, nr. 59, sectorul 5 din București.

La fel și frățiorul său, a fost lăsat de mama lor la diferite cunoștințe, deoarece ea nu avea condițiile necesare să-i poată crește cum trebuie.

Tânărul a mai precizat următoarele: „Mama, deși avea domiciliul la soțul bunicii mele, Iorga Florin, în strada Consecvenței, nr. 29 B, sectorul 5 din București, în realitate locuia într-o baracă sărăcăcioasă, aparținând unui cartier de construcții de la firma METROU.

„Depășită de situație, mama a ales ceea ce era mai bine pentru mine, de aceea am toată recunoștința că mi-a dat dreptul la o viață mai bună.

„Nu vreau să îmi imaginez ce viață a avut și câtă suferință în toți acești ani, de aceea vă rog să nu mi-o judecați.”

Alexandru face astfel un apel la toți românii pentru a fi ajutat să-și găsească mama și fratele biologici, în speranța că-i va putea îmbrățișa din nou într-o bună zi:

„Așa că, vă rog să mă ajutați să o găsesc atât pe ea cât și pe frățiorul meu de care nu știu nimic, posibil și el adoptat, poate chiar în Italia.