De ce fug românii de alţi români în străinătate: „Sunt răi, invidioși, profitori, egoiști și aroganți”

Cu toții am auzit uneori fraza „în străinătate de români să te ferești cel mai tare”, sau am primit sfaturi de la rude și cunoștințe, „mai bine să nu ai de-a face cu români acolo, ferește-te de ei!”, dar așa o fi cu adevărat? Atât de răi, egoiști, oportuniști, invidioși și prefăcuți am devenit oare?

O ziaristă din România, aflată în concediu în străinătate, a publicat pe pagina sa de Facebook, în urma experiențelor avute, următoarea reflecție la care nu puține au fost aprecierile dar și comentariile primite:

„Undeva la sud de Dunăre…
Sâmbătă dimineață, un român își certa nevasta pentru că s-a așezat la plajă lângă o altă familie de români: ‘Nu ți-am spus, Viorico, să ai grijă unde te pui că n-am chef să văd români? Te duci acum frumos și iei toate boarfele și le muți în altă parte!’ Purtau discuția asta în apă, crezând, evident, că nu-i aude nimeni.

Sâmbătă seara, la cină, doi bărbați se ciocnesc și dau cap în cap lângă bufetul cu salate. Își cer scuze unul altuia și rezultă că sunt amândoi polonezi. Bucuroși, fac cunoștință, după care își cheamă nevestele și copiii și se pun cu toții la o masă mai mare. Și de atunci iau cina împreună în fiecare seară.

Așa mi-am amintit de o altă întâmplare ‘la temă’. Cu patru ani în urmă ne-am cazat într-o pensiune din Austria și am ieșit pe balcon să admirăm priveliștea. Nu schimbăm bine două vorbe că din balconul alăturat se aude un strigăt șoptit, disperat al unei femei: ‘Corneleee, sunt români, Corneleee!’ Totuși, de ce fug românii de alți români în străinătate?”

- Continuarea după publicitate -

Redăm mai jos, câteva dintre răspunsurile utilizatorilor care au comentat întrebarea retorică a jurnalistei românce:

„Moștenim o cultură a violenței psihice, a prefăcătoriei, a distrugerii reputației, a falsei prietenii, a denigrării celor care ies în evidență, etc. Rareori mai găsești prietenie sinceră și solidaritate între români. E regretabil! Viața grea ne-a transfigurat. Oamenii se tem să spună ce simt, ce gândesc, de frica trădării și/sau a represaliilor. Nu mai suntem chiar atât de toleranți pe cât se spunea cândva.”

„Românii între români în străinătate sunt răi, invidioși, agresivi, rasiști, miștocari, profitori, egoiști și aroganți. Nu toți, dar majoritatea. Și eu mă feresc de această majoritate. Uită de unde au plecat și că n-aveau ce să mănânce și că mulți vin doar ca să profite de statul străin ca să își achite creditele și se poartă între ei de parcă ar fi în concurență directă.(…) Mie personal mi s-a întâmplat să fiu atacată verbal (…) pe stradă, sau la sala de fitness, tocmai de români. Am început să fiu precaută cu ei așa cum eram cu rromii. Odată ajunși în străinătate, de cele mai multe ori românii își vor nega identitatea de rușine, din cauza discriminării, dar și din cauza aroganței. Puțini reușesc să se simtă și să trăiască liberi în conștiința de români. Etichetele sunt multe și dureroase.”

„Că se urăsc… spun asta responsabil. Românii fac din ura pentru români o artă… o fac cu patimă și dezinvoltură, se disprețuiesc profund unii pe alții…(…) Românii urăsc România, îi taie pădurile, braconează tot ce mișcă, scuipă pe unde apucă, aruncă gunoaie prin toate poienile… urlă printre blocuri… etc… și suntem cel mai religios popor din Europa… hmmm… ce-om fi stricat?! Și mai zic un fapt: românii urăsc românii, România și se urăsc chiar pe ei că sunt români!(…)”

„Am fost într-un orășel din Canada și pe strada unde era hotelul domiciliau vreo 4-5 familii de români care nu-și vorbeau și nu știau una de alta, dar și vreo 2-3 familii de unguri care se salutau, își vorbeau și se întâlneau periodic, săptămânal, la una din familii acasă și socializau! Ce o face Departamentul pentru românii de pretutindeni!? Fiindcă dacă îi ascultăm avem impresia că toți românii, pe oriunde s-ar afla, sunt prieteni și voioși când se întâlnesc. Și uite, că nu-i chiar așa!”

„Tot ce pot să spun e că și eu mă feresc de români cât pot aici, la Londra. Nu are rost să fiu ipocrit ca alți emigranți: unul dintre motivele pentru care am plecat din țară sunt chiar românii.”